Două destine gălăţene ale generaţiei Visarion Puiu: pr. Ştefan Arşic şi pr. Emanoil Bogatu (II)

(Continuare din numărul precedent)

Emanoil Bogatu1

Apreciat şi stimat de preoţi, adorat de enoriaşi

Colegul şi amicul lui Victor Puiu s‑a născut în târgul Bereşti din nordul judeţului Covurlui, la 8 ianuarie 1877. Tatăl său, preotul iconom stavrofor Ştefan Bogatu, slujitor la parohia Bereşti, judeţul Covurlui (1853‑1929), apreciat de ministrul Spiru Haret, era considerat „un vrednic chip al preoţiei“2, iubit de poporenii săi pentru ale căror drepturi şi îmbunătăţirea traiului a luptat toată viaţa3. Mama se numea Elena. Una din fiicele preotului Ştefan Bogatu s‑a căsătorit cu avocatul Romulus Scriban (1838‑1912)4, profesor la Şcoala Comercială5 şi la Seminarul din Galaţi6, tatăl viitorului profesor universitar şi publicist arhim. Iuliu Scriban7.

Emanoil va frecventa cursurile seminariilor teologice din Galaţi, Roman şi ale Seminarului Veniamin din Iaşi, apoi pe cele ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care le absolvă în primăvara anului 1904. Teza de licenţă, „magna cum laude“ despre Universalitatea potopului,  pe care o publică la Bucureşti, în 1903 (91 p.)8 o va susţine în anul 1904.

La 23 mai 1904 s‑a căsătorit cu Zoe L. Donca, de loc din Cârja (Tutova, pe malul Prutului), cu care a avut patru copii (trei băieţi şi o fată)9.

Hirotonit preot de episcopul Pimen Georgescu al Dunării de Jos, la 1 septembrie 1904, va sluji în judeţul Covurlui la parohiile Serdaru (1 septembrie 1904‑15 octombrie 1907) şi Bereşti Sat (15 octombrie 1907‑ 1 octombrie 1910).

Episcopul Nifon Niculescu al Dunării de Jos îl numeşte, la 1 iulie 1910, protoiereu de Tulcea10, succedându‑i în această funcţie preotului Gheorghe Niculescu, mai târziu episcopul Ghenadie Niculescu al Buzăului. La hramul Mănăstirii Celic‑Dere din judeţul Tulcea (15 august 1910), ierarhul locului îl hiroteseşte pe proaspătul protopop Emanoil Bogatu iconom stavrofor11. Va onora demnitatea de protopop în nordul Dobrogei în două rânduri: 1 iulie 1910 ‑ 1 august 1918 şi 1 decembrie 1918 ‑ 1 noiembrie 1930. În octombrie 1910 este numit şi preot la biserica Sfinţii Împăraţi din Tulcea. Peste doi ani (1 septembrie 1912) se transferă la parohia Sfântul Gheorghe din Tulcea, unde va sluji vreme de 18 ani, până la 1 octombrie 1930. Între alte activităţi, la această parohie coordonează lucrările de pictură ale Sfântului locaş12 închinat mucenicului ale cărui sfinte moaşte se află în Lida (Israel). Trece apoi ca preot slujitor la biserica Vovidenia din oraşul Galaţi, funcţionând aici până la pensionare (1 mai 1947)13.

Timp de câteva luni (1 august – 1 decembrie 1918) funcţionează ca protoiereu al Protopopiatului Covurlui, cu sediul în Galaţi, după care, armatele inamice din Primul Război Mondial retrăgându‑se, părintele Bogatu se întoarce la conducerea protopopiatului Tulcea, unde era solicitat „atât de dl prefect al judeţului Tulcea, cât şi de oreşenii români din oraşul Tulcea“14. Potrivit rezoluţiei episcopului Nifon pe solicitarea prefectului, preotul Bogatu condusese protopopiatul Tulcea până înainte de război „cu cinste şi vrednicie“15.

În oraşul Tulcea a predat religia, timp de 5 ani la Şcoala Normală de învăţători şi între anii 1927‑1930 la Liceul de Fete „Principesa Ileana“16, precum şi la alte şcoli (Şcoala de meserii şi Şcoala profesională de fete)17. În vara anului 1926 a fost numit confesor al Garnizoanei Tulcea18.

După încheierea Primului Război Mondial a cumpărat un local pentru Orfelinatul din Tulcea, îngrijindu‑se de buna lui conducere şi de creşterea orfanilor „în spirit religios şi naţional“, în calitate de preşedinte al acestei instituţii de binefacere, până în 1930 când s‑a transferat la Galaţi. Tot la Tulcea a mai fost preşedinte al Comitetului Școlar Judeţean şi cenzor al Societăţii Văduvelor de Război19.

S‑a preocupat, în calitate de preşedinte al comitetului de iniţiativă, de  ridicarea unui bust al  lui Spiru Haret în Tulcea. Sculptură în bronz realizată de plasticianul local Vasile Chiriachide, bustul a fost dezvelit oficial la 11 octombrie 1923, în prezenţa episcopului Iacov Antonovici al Dunării de Jos şi a oficialităţilor tulcene20.

La Galaţi, după 1930, a fost preşedinte al Spiritualului Consistoriu21 şi preşedintele Orfelinatului de război22, precum şi duhovnic al elevilor Seminarului Sfântul Andrei, pe care‑i îndruma cu răbdare şi iscusinţă23. Personal a contribuit, la finele anului 1931, cu suma de 100 de lei pentru „a se ridica la Senat un bust fostului mare bărbat de stat N. Filipescu“24.

Din septembrie 1932 a început să predea religia la Școala Primară de Fete nr. 1 din Galaţi. Experienţa didactică anterioară şi crezul său preoţesc îl îndreptăţesc să exprime unele consideraţii şi observaţii personale în legătură cu prezenţa preotului în şcoală şi situaţia învăţământului religios în perioada interbelică. Cităm din raportul său nr. 3, înaintat la 4 martie 1933, Episcopului Cosma Petrovici al Dunării de Jos: „Bucăţile religioase tratate în cărţile de citire au cusurul că fiind întocmite de laici n‑au fost bine alese şi tratate ca să presinte o unitate şi continuitate, ci sunt tratate răsleţ şi cu greu de priceput de elevi.

Programa analitică publicată în revista Biserica Ortodoxă Română pe luna august 1932 are de asemenea cusurul că este prea extinsă şi nu poate da roade pentru copiii din cursul primar cu mintea fragedă. Această programă analitică îţi face impresia unei candele căreia (în original care!) îi torni untdelemn în dorinţa de a arde cât mai mult, şi în loc ca fitilul să se hrănească, consumând untdelemnul, se stinge fiindcă ai turnat prea mult. Aşteptăm să vedem noua programă întocmită de Sfântul Sinod, pe care s‑o punem în practică şi atunci vom vedea roadele ei“25.

Preotul Bogatu este de părere că, în şcoala primară, slujitorul altarului ar fi mai potrivit să facă 3‑4 ore de catehizare săptămânal, doar la clasele III‑IV, iar lecţiile propriu‑zise de Religie să fie predate de institutori26.

Pentru fructuoasa sa activitate a primit mai multe medalii şi decoraţii: Coroana României în gradul de ofiţer; Răsplata Muncii pentru Biserică, cls. I; Răsplata Muncii pentru Învăţământul secundar cls. I ş.a.27.

Nu cunoaştem data decesului său care s‑a petrecut după anul 1947.

„Preotul Bogatu avea o frumoasă comportare preoţească, cu ascendent moral asupra credincioşilor, iar ţinuta sa era deosebită. Preoţii l‑au apreciat şi stimat, iar enoriaşii îl adorau… Vreme de peste două decenii, cât a fost protopop la Tulcea, s‑a dedicat cu multă pricepere şi dăruire îndrumării vieţii preoţilor şi credincioşilor, astfel încât episcopii Nifon Niculescu, Platon Ciosu şi Cosma Petrovici l‑au apreciat pentru viaţa şi activitatea sa pilduitoare“28.

*

Am evocat prin aceste medalioane, succint, doi vrednici slujitori ai Bisericii de la Dunărea de Jos ‑ pr. Ștefan Arşic şi pr. Emanoil Bogatu ‑ colegi de generaţie şi prieteni cu mitropolitul Visarion Puiu, cu scopul mărturisit de a sublinia că mediul didactic în care s‑a format acest mare mitropolit a contaminat benefic şi pe alţi îndrumători spirituali, ducând în locurile unde Dumnezeu a rânduit să slujească duhul evanghelic, misionar şi cultural, care i‑a însufleţit pe cei trei în timpul studiilor teologice. Preoţii Ştefan Arşic şi Emanoil Bogatu s‑au distins prin pregătire şi activitate în viaţa comunităţilor din Galaţi şi Tulcea, fiind pildă pentru confraţii lor preoţi şi bucurându‑se de aprecierea ierarhilor care au diriguit eparhia în prima jumătate a veacului al XX‑lea, făcând cinste, indirect, colegului lor mai tânăr cu doi ani, ajuns pe înaltele trepte ale slujirii arhiereşti.

Pr. Eugen Drăgoi

 

  1. Date biografice despre preotul Bogatu a se vedea în: Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare parohiale, Parohia Vovidenia, Galaţi, dosar nr. 165/1931‑1935, f. 24r‑v; şi 231; Pr. Felix‑Lucian Neculai, Protoiereul Emanoil Şt. Bogatu – reconstituire biografică ‑, în revista Steaua Dobrogei, an. 10, nr. 1‑2 (37 ‑ 38), (iunie 2008), p. 82 – 86; Lelia Postolache, Bisericile oraşului Tulcea şi slujitorii lor, Editura Metamorfosi, Slobozia, 2013, p. 232‑234.

  2. Econ. dr. I. C. Beldie, Cei cari ne‑au părăsit, în „Căminul“, an. V, nr. 11‑12, Galaţi, noiembrie‑decembrie, 1929, p. 377.

  3. Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos, 1864‑1989, Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi, 1990, p. 121.

  4. r. Gheorghe Cunescu, Arhimandritul mitrofor Iuliu Scriban, apărător al ortodoxiei româneşti, în M. O., nr. 5, 1986,  p. 89.

  5. Ioan Brezeanu, Gh. S. Ştefănescu, Şcoala gălăţeană, 1765‑1948, Editura Geneze, Galaţi, 1996, p. 335‑336.

  6. Pr. drd. Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2008, p. 105, 107‑108.

  7. Revenim asupra confuziei pe care am făcut‑o în lucrarea noastră Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos, 1990, p. 108: Romulus Scriban s‑a căsătorit nu cu fiica preotului Emanoil Bogatu ci cu sora acestuia ‑ fiica tatălui său ‑, preotul Ștefan Bogatu. Despre arhim. Iuliu Scriban a se vedea şi Pr. Eugen Drăgoi, „Stup al scrisului bisericesc“, Arhimandritul Iuliu Scriban, contribuţii biografice I, în „Școala gălăţeană“, nr. 242, februarie 2017, p. 20; II, în „Școala gălăţeană“, nr. 243, martie 2017, p. 20; III, în „Școala gălăţeană“, nr. 244, aprilie 2017, p. 20.

  8. Bibliografia românească modernă, vol. I, Editura Știinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 386, nr. 7.026.

  9. Pr. Felix Lucian Neculai, op. cit., p. 83.

  10. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare generale, dosar nr. 2199/1910, f. 2.

  11. Ibidem, f. 6.

  12. Lelia Postolache, op. cit., p. 233.

  13. Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi şi preoţi de seamă, p. 108.

  14. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare generale, dosar nr. 2243/1918‑1920, f. 1, 2; Econ. I. C. Beldie, Schiţe istorice asupra judeţului Covurlui. Contribuţiuni, Galaţi, 1925, p. 29‑30.

  15. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare generale, dosar nr. 2243/1918‑1920, f. 2.

  16. Laetiţia Leonte, Virginia Dima, Viaţa unei şcoli tulcene: Liceul de fete „Principesa Ileana“ (1897 – 1948), Editura Inedit, Tulcea, 1994, p.139.

  17. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare parohiale, Parohia Vovidenia, Galaţi, dosar nr. 165/1931‑1935, f. 231.

  18. Vestitorul, an. I, nr. 4, iulie 1926, p. 2.

  19. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare parohiale, Parohia Vovidenia, Galaţi, dosar nr. 165/1931‑1935, f. 231v.

  20. N. C. Nanu, Activitatea Prea Sfinţitului Iacov Antonovici ca episcop la Eparhia Dunării de Jos, Huşi, 1924, p. 89; Valentina Postelnicu, Tulcea în documente de arhivă, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2006, p. 26; Lelia Postolache, op. cit., p. 233.

  21. Teodor Iordache, Albumul Galaţilor, 1935‑1936, Galaţi, f. a., p. 23.

  22. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare parohiale, parohia Vovidenia, Galaţi, dosar nr. 344/1931‑1935.

  23. Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi şi preoţi de seamă, p. 108.

  24. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare parohiale, Parohia Vovidenia, Galaţi, dosar nr. 165/1931‑1935, f. 50. Pentru această acţiune se iniţiase o subscripţie naţională. Preotul arată în raportul său din 29 decembrie 1931 către Eparhie că „la enoriaşi n‑am mai putut apela din pricina deselor apeluri ce am făcut cu prilejul reparaţiei bisericei şi casei parohiale în vara anului acestuia, cum şi a grozavei crize economice în care ne sbatem cu toţii“.

  25. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare parohiale, Parohia Vovidenia, Galaţi, dosar nr. 165/1931‑1935, f. 125r.

  26. Ibidem, f. 125v‑126r.

  27. Ibidem, f. 231v.; Pr. Felix Lucian Neculai, op. cit., p. 85.

  28. Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi şi preoţi de seamă, p. 108.